Și părinte și partener de cuplu. Cu ce să începem?

Și părinte și partener de cuplu. Cu ce să începem?

 

În calitate de terapeut relațional de cuplu Imago, certificată ca educator parental și o practică continuă de 20 de ani cu familii și copii, întâlnesc adesea în cabinet părinți care ajung în lupta de putere cu privire la modalitățile de disciplinare a copilului lor. Dacă vi se întâmplă să parcurgeți această etapă, vă invit să citiți următoarele rânduri. Poți distribui și altor părinți. Doar ca sugestie de reflectare, conștientizare a dificultăților. Pentru început.

Tema centrală: disciplinarea copilului. Unul într-o direcție, celălalt în toate direcțiile. Pare amuzant, dar este dureros și creează deconectare. Unul este prea protectiv (primează componenta de siguranță și suport oferit copilului), celuilalt părinte îi este mai ușor cu partea de structură oferită copilului.

În lupta de putere despre binele copilului, uităm copilul. Absorbiți de frustrare, neînțelegere ajungem ca părinți să pierdem conștiința conectării și ne apărăm. Apare conflictul, cearta, amenințările sau retragerea din relație.

Veștile bune: conflictul este energie, viață. Cu suficientă prezență putem descoperi sursa suferinței din spatele conflictului (nevoia neîndeplinită) și astfel, avem acces la vindecare. Părerile diferite ale celor doi părinți aduc în spațiul relațional o forță care ajută copilul să descopere siguranța, sprijinul și structura. Deci, are acces la ceea ce este important pentru el indiferent de etapa de vârstă.

Dar, în realitatea de zi cu zi perspectiva devastatoare a conflictului care trebuie să înceteze, paradoxal întărește zidurile de apărare (ceva este amenințător). Părintele absorbit de povestea pe care o are despre ce înseamnă binele copilului va încerca să ofere argumente că are dreptate. Este o luptă de suprafață care schimbă dinamica dintre partenerii care luptă unul împotriva celuilalt. Copilul este în spațiul-dintre părinții săi.

Deci, ce să faci dacă ești blocat în acest tipar cu partenerul tău și nu ești de acord cu stilul său parental?

În primul rând, există speranță atunci când stilurile parentale nu se potrivesc! Important este ca fiecare părinte să păstreze echilibrul de a fi mai mare, mai puternic, mai blând și înțelept. Treptat, asta te aduce pe tine și partenerul tău înapoi în aceeași echipă pentru a consolida dinamica familiei.

Poți începe prin a completa aceste enunțuri: ceva ce apreciez la mine ca părinte este…

Un lucru dificil pentru mine ca părinte este…un mod de a reacționa atunci când copilului meu pierde controlul/are emoții intense este…

Poate unuia dintre părinți îi este mai ușor să rămână lângă copil și să ofere alinare când acesta are nevoie (acel moment: organizează-mi emoțiile), dar să simtă neliniște atunci când copilul se îndepărtează, explorează. Celuilalt părinte s-ar putea să îi fie confortabil să susțină, să se bucure de explorarea copilului și să ofere susținere doar când are nevoie, în schimb poate îi este dificil să conțină momentele intense emoțional. Până acum o perspectivă adaptativă a celor două tipare de interacțiune este că acestea se completează. Un plus de valoare relației. Și apare și conștientizarea punctelor de creștere pentru fiecare părinte. Unde are nevoie să vindece o rană mai veche.

În terapia relațională Imago o provocare pentru părinți este aceea de a ajunge să conștientizeze când reacționează inconștient (absorbit de mesaje din trecut, de durere).

De exemplu, eu am învățat ca părinte să ofer spațiu de liniștire copilului când este intens emoțional (am rămas în proximitatea acestuia), fără a solicita un răspuns imediat despre ceea ce se întâmplă. Și practic zilnic oglindirea fie a cuvintelor copilului meu, fie descriind ceea ce face. Știu că este important ca sistemul nervos al copilului să se liniștească, importantă este menținerea conectării care oferă siguranță. În lipsa amenințării, ceva diferit e pe care să apară.

Dialogul părinților despre valorile familiei este de asemenea important. Fiecare valoare împărtășită este oglindită, primită. Apoi, următorul pas este să discutăm despre aceste valori împreună ca o familie. În cele din urmă, faceți un plan de acțiune și decideți, ca părinți, cum doriți să transmiteți aceste valori copiilor. De exemplu, dacă vrei un mediu familial cald, iubitor, blând poate ar fi util să lucrezi la partea de răbdare și răspuns conștient în momente dificile. Repararea este o componentă prețioasă prin care copilul învață că o situație contradictorie, un conflict se poate discuta printr-un dialog cu ascultare, oglindire, validare și empatie. Nu rămâne în aer și este purtat de vânt. Niciodată nu este prea târziu, spun adesea la atelierele pentru părinți pe care le organizez.

Poți începe de azi să aduci mai multă prezență conștientă în spațiul dintre părinte-copil. Un indicator al relației părinte-copil conștiente este rapiditatea reconectării (H. Hendrix)

Mesaj bun de dus acasă:

Din perspectiva științei relațiilor conectarea se referă la calitatea spațiului-dintre, și în mod special, conectarea părinte-copil se referă la modul în care părintele reușește să se calibreze cu lumea interioară a copilului său (emoții, gânduri, nevoi), fără judecată.

 

TRIMITE mesajul tău și spunene cum Cum te pot ajuta?